Absolvent de jurnalistica, pasionat de fotografie si film si de 30 de ani manager al MacPixel.

© 2017 MacPixel!

Blog

MacPixel Creative Studio / Diverse  / Promovare pe sistemul care pe care

Promovare pe sistemul care pe care

Am pornit spre Berca dis de dimineață. Trebuie să recunosc că nu mi-am făcut temeinic lecțiile de acasă. Știam că vreau să filmez Vulcanii Noroioși, cunoșteam faptul că se ajunge la ei prin Berca. N-am crezut că trebuie să aprofundez subiectul. Precis, am zis, informații suficiente voi afla la fața locului.

Am urmat drumul spre Berca și m-am orientat după singurele indicatoare existente la marginea drumului. Trei la număr. Ultimul e și cel care te îndrumă spre Pâclele Mari. În afara de câțiva constructori care amenajau o nouă parcare, era pustiu. În fața pensiunilor construite în imediata apropiere a zonei vulcanice nu era parcată nici o mașină, nici un turist. M-a orientat un „nene” care împingea o roabă. În nici cincizeci de metri aveam să mă aflu în fața intrării spre vulcani. Accesul costă 4 lei. Peisajul e spectaculos și, probabil că, dacă nu vi în zi de weekend cum am fost eu, ai suficientă liniște să poți poza sau filma cât vrei. Ah, am uitat, aici poți să îți cumperi și niște magneți de firigider, ca amintire, doar să nu îi uiți în buzunar, cum s-a întâmplat cu subsemnatul, că până acasă se exfoliază.

Pentru că oprirea mea la vulcani era în drum spre casă și mai aveam de făcut vreo 600 de km până la Timișoara, n-am stat mai mult de două ore acolo, după care mi-am pus adresa pe GPS și am pornit spre casă. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că drumul înapoi mă duce în altă direcție decât cea din care am ajuns aici. Am avut încredere însă în sistemul de navigație si i-am urmat indicațiile. Mirarea mea a fost a fost maximă când, după numai trei, patri kilometri m-am trezit în dreptul unei parcări pe care scria „Bine ați venit!” la… Vulcanii Noroioși… Pfff… N-a mai știut ce să cred. Am intrat în parcare, m-am dat jos din mașină si primul lucru pe care l-am văzut a fost un scris imens pe muntele din fața mea, un marcaj care se vede și din avion… VULCANII NOROIOȘI.

Păi și atunci eu unde am fost? A fost prima întrebare pe care i-am pus-o omului care îngrijea locația. -„Mda, aveți dreptate, acum sunteți la Pâclele Mici. Aici vulcanii sunt mult mai mari și mult mai activi, magnetismul este maxim…”. Păi bine, i-am spus, dar de ce nu este nici un indicator spre dvs? – „Ah, mi-a răspuns, patronul de dincolo, de la Pâclele Mari a întors toate panourile spre el, așa că dacă nu ești din zonă și nu știi, nu ajungi aici.” Hmmm… Aici la vulcani se ajunge pe o cărare de aproximatic 500 de metri care i-a de-a curmezișul dealul în piept. L-am luat și eu, cu aparatul foto la șold, drona într-o mână și telefonul în cealaltă. Sus, te așteaptă o altă „intrare” de 4 lei. Întradevăr, aici vulcanii sunt mult mai mari și se întind pe o arie mult mai întinsă. Nu știu dacă magnetismul despre care mi-a spus gazda a fost de vină, s-au doar vremea de afară, dar vântul sufla atât de tare încât greu am reușit să fac câteva poze cu aparatul foto, de filmat, și cu drona, nici nu putea fi vorba. N-am întârziat prea mult aici, era deja ora două și mai avem cel puțin opt ore până acasă. Am luat-o înpoi la vale gândidu-mă cât de proști pot să fie administratorii din zonă care în loc să se promoveze împreună, din câte mi s-a spus, își pun bețe în roate unul altuia. Auzi, tu, să schimbi direcția indicatoarelor… Jos, în parcare, doi nemți veniți în România după ce au văzut demostrațiile de la București la televizor, m-au rugat dacă pot să îi duc până în Berca, ca să nu mai aștepte încă trei ore până trecea un autobuz prin zonă.  Sigur, i-am dus. În mașină i-am întrebat dacă au văzut și ceilalți vulcani, cei pe care îi vizitasem eu mai devreme. Nu, mi-au zis, habar nu aveau că mai sunt și alții și nici cei care i-au adus și lăsat în zonă nu le-au spus despre ei… Motivul pare să fie unul foarte simplu. La vulcani nu se câștigă din taxa pe vizitare. 4 lei nu înseamnă nimic. Aici veniturile vin din serviciile pe care le oferi și nu mă refer la cele de parcare, ci la cele culinare, cafea, băuturi răcoritoare, mâncare gătită, pe astea e bătaia… și dacă e bătaie atunci evident că e pe sistemul decât să plângă mama, mai bine să plângă măsa iar la mijloc, din păcate, rămân turiștii…

No Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.