Cum se nasc ambalajele personalizate din carton
Cum se nasc ambalajele personalizate din carton? Am profitat de faptul că trebuia să livrăm cutiile din carton despre care am tot scris zilele trecute pentru a filma un nou episod din vlog. Cu siguranță foarte puțină lume a intrat vreodată într-o fabrică de profil. Acum aveți ocazia să vedeți cum ia cartonul forma unei cutii de pizza, cum se ștanțează, cașerează, capsează și se leagă ambalajele. Vizionare plăcută....
Vlog MacPixel, in drum spre Cheile Turzii
Ne-am tot gândit zilele trecute la un Vlog MacPixel. Prin urmare, weekendul ăsta, așa, de 1 Aprilie, am zis să îi dăm drumul și nu e o glumă. Am profitat de un drum în Cheile Turzii pentru START. Mâine vedeți imagini de acolo. Deocamdată vizionați cum am purces la drum...
Poze pentru ONG | MacPixel Creative Studio
Ieri a fost zi plină cu poze pentru ONG. Pentru că partenerii noștri de la Generație Tânără au avut musafiri, am fost solicitați să imortalizăm momentul. Pozele din timpul vizitei le veți putea regăsi pe site-ul asociației. Aici postez una din pauza de lucru. :)...
Cutii pentru incuietori auto
Azi am livrat primele cutii pentru încuietori auto din cea mai recentă comandă HEOSolution. E vorba despre o cutie din carton pe care, datorită dimensiunilor foarte mari, vin aplicate adezive printate color cu articolul pe care îl vor conține. După aceste prime cutii zilele viitoare vine și rândul celor color, câteva mii bune care sunt deja la cașerat și care foarte curând vor umple iar "sufrageria" MacPixel....
Promovare pe sistemul care pe care
Am pornit spre Berca dis de dimineață. Trebuie să recunosc că nu mi-am făcut temeinic lecțiile de acasă. Știam că vreau să filmez Vulcanii Noroioși, cunoșteam faptul că se ajunge la ei prin Berca. N-am crezut că trebuie să aprofundez subiectul. Precis, am zis, informații suficiente voi afla la fața locului. Am urmat drumul spre Berca și m-am orientat după singurele indicatoare existente la marginea drumului. Trei la număr. Ultimul e și cel care te îndrumă spre Pâclele Mari. În afara de câțiva constructori care amenajau o nouă parcare, era pustiu. În fața pensiunilor construite în imediata apropiere a zonei vulcanice nu era parcată nici o mașină, nici un turist. M-a orientat un "nene" care împingea o roabă. În nici cincizeci de metri aveam să mă aflu în fața intrării spre vulcani. Accesul costă 4 lei. Peisajul e spectaculos și, probabil că, dacă nu vi în zi de weekend cum am fost eu, ai suficientă liniște să poți poza sau filma cât vrei. Ah, am uitat, aici poți să îți cumperi și niște magneți de firigider, ca amintire, doar să nu îi uiți în buzunar, cum s-a întâmplat cu subsemnatul, că până acasă se exfoliază. Pentru că oprirea mea la vulcani era în drum spre casă și mai aveam de făcut vreo 600 de km până la Timișoara, n-am stat mai mult de două ore acolo, după care mi-am pus adresa pe GPS și am pornit spre casă. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că drumul înapoi mă duce în altă direcție decât cea din care am ajuns aici. Am avut încredere însă în sistemul de navigație si i-am urmat indicațiile. Mirarea mea a fost a fost maximă când, după numai trei, patri kilometri m-am trezit în dreptul unei parcări pe care scria "Bine ați venit!" la...
Cu drona deasupra Vulcanilor Noroiosi
M-am gândit că ar fi interesant să trag o filmare cu drona deasupra Vulcanilor Noroiosi. Asa că imediat ce am înregistrat "aeronava" am pornit spre Buzău. După o noapte dormită la Măgura am pornit dis de dimineață spre Berca. Peisajul m-a lăsat pur și simplu fără suflare. E spectaculos. O zonă superbă. Vă las să urmăriți filmarea și vă promit că în zilele ce urmează o să scriu un articol și despre cum se "promovează" aceste locuri minunate...
Inregistrare drona sau cum mi-am luat aeronava
Așa cum am scris, am fost la sfârșitul acestei săptămâni la București pentru a înregistra drona. După un drum de 7 ore cu mașina am oprit lângă clădirea Autorității Aeronautice Române. Am dat să intru pe intrarea principală când un ciocânit autoritar în geam m-a făcut să înțeleg că ușa aceea nu e de nasul meu. În lateral o ușă în dreptul gheretei în care stau vigilenții portarii are lipit pe geam un anunț scris cu carioca. VIZITATORI. "- Pe cine căutați?" Am venit să-mi înregistrez drona, am răspuns. Am spus cuminte numele firmei și am fost poftit să iau loc în hol, unde urma să aștept un inspector. După vreo 20 de minute a venit o doamnă cu o seringă, două abțibilde și câteva foi. Nici n-am apucat să scot bine drona din cutie că m-am și trezit cu un abțibild pe ea. Asta a fost tot, am întrebat? Nu, acuma vine cip-ul. E în seringă într-un lipici siliconic. Scoateți bateria! Am scos bateria și doamna mi-a "injectat" rapid aparatul. Semnați aici și așteptați zece minute până se usucă lipiciul. Gata. Atât? Da. Și de acuma pot să o folosesc, pot să zbor cu ea? Eheeee...
Stante tipografice pentru ambalaje din carton | MacPixel Creative Studio
Ne-am încărcat mașina cu stante tipografice pentru ambalaje din carton. Deocamdată. În zilele viitoare vom umple însă sediul cu ambalajele necesare impachetarii miilor accesorii Heosolution, pentru autorulote. În special vorbim de covoare și încuietori, dar și lămpi și bușoane pentru alimentarea cu apă. Se încălzește afară și se dă start sezonului de camping așa că trebuie să livrăm din timp. :)...
Cum sa-ti bati joc de un brand…
Cum să îți bați joc de un brand care mergea singur. Nu e ușor să îți faci o firmă în România. Sunt de-acord. E mult mai simplu în alte părți ale lumii. Însă odată ce ai înființat-o și dacă și merge foarte bine, atât de bine încât ești considerat competiție pentru firme gen McDonalds sau KFC, cum să îți bați joc de ea? Nu vi se pare anormal? Mie, da. Am trecut zilele trecute prin centrul orașului și am văzut că unul dintre spațiile în care am investit, ca om, mult suflet și ca și firmă multe resurse, are de-acum alt chiriaș. Era penultimul "bastion" al unui brand local care la un moment dat s-a bucurat de recunoaștere la nivel național și care, acum, văd, pe o singură străduță din Timișoara, încearcă să își evite, chinuit, sfârșitul, printr-un proces de insolvență. Scriu azi despre un brand pe care l-am considerat copil de suflet. Un brand pe care l-am creat și creditat încă de la început, tocmai pentru că am crezut în concept. Scriu despre o experiență tristă care ne-a lăsat nu doar cu un gust amar ci și o gaură financiară. Am trecut însă peste astea pentru că, așa cum v-am spus, eram într-un fel părinții acestui brand. Și știti cum e, părinții oricât de tare s-ar supăra, nu vor dori niciodată răul copiilor lor. Prin urmare, deși aveam contract, n-am intentat niciodată un proces. Am sperat tot timpul în onestitate. Chiar și atunci când, fără să își achite debitele, compania s-a mutat din portofoliul nostru, i-am oferit tot suportul, i-am dat întreaga bază de date...